Biorezonanta – Principiile functionarii

BAZELE BIOREZONANTEI


Se stie ca activitatea fiintelor vii este acompaniata de aparitia constanta a unui curent pulsativ alternativ slab, determinand existenta unui camp electromagnetic. Fara acest camp electromagnetic, practic nu exista viata. Viata pe Pamant s-a dezvoltat intre poli electromagnetici ce rezoneaza cu poli similari ale diferitelor forte din univers. Astfel, componentele atomice ale celulelor vii se afla sub influenta unui camp electromagnetic oscilant determinat de cooperarea optimala a multiplilor poli electromagnetici cu componente ale unui spectru electromagnetic oscilator ce vine din Univers, in mod special de la Soare si de asemenea de la planeta noastra Pamant. Functionarea organismului are loc in limitele unui camp electromagnetic oscilant numit “camp electromagnetic biologic”. Fiecare actiune externa, impuls sau raspuns al organismului la stimuli este determinat de variatii ale frecventei de vibratie a componentelor celulare, dar aceste variatii ale frecventei trebuie sa se intample numai intr-un interval biologic, asa numita “fereastra biologica”

Termenul “rezonanta biologica” este inteles ca pocesul in care aceste frecvente ca impact extrior sunt obstructionate la un anumit nivel al organismului de catre structurile functional organice si ca tesutul corespunzator inceteaza sa se mi conformeze informatiilor patologice existente si incepe sa functioneze sub influenta unui nou model informational din exterior.In idea de a fi in rezonanta cu diferite organe si sisteme au fost dezvoltate programe computerizate.

Prezenta fenomenului de biorezonanta in sistemele biologice este cauzat de urmatorii factori: caracteristicile oscilatiilor ( coincidenta spectrului oscilatiilor creste posibilitate aparitiei fenomenului de biorezonanta); frecventa (pentru ca efectul sa apara, frecventa oscilatiilor aplicate trebuie sa corespunda cu frecventa insasi a sistemului) ampltudinea ( cu cat amplitudinea este mai mare cu atit mai mult creste posibilitatea raspunsului rezonant) Savanti rusi si germani au dovedit faptul ca receptorii cimpului electromagnetic sunt reprezentati de sistemul de meridiane si punctele de acupunctura.In cursul cercetarilor experimentale, in zonele indicate s-au evidentiat curenti si unde electromagnetice de joasa frecventa care aveau un indice maxim de amplituine intr-o zona de frecvente discrete in limita 1-10 Hz. S-a descoperit ca atunci cind senzorul este detasat de zona punctului de acupunctura, amplitudinea undelor descreste semnificativ iar distributia spatiala in zona de proiectie a punctului are caracter aleatoriu.Undele inregistrate in zona corpului in afara punctului biologic activ, aveau caracter de zgomot de fond iar amplitudinea era de 5-10 ori mai scazuta decit in zona de proiectie a punctului In lucrarile cercetatorilor americani (Rife, Clark, Statford etc.), se evidentiaza ca frecventele d rezonanta nu se limiteaza la spectrul 1-100 Hz. A fost dovedit ca frecventele de rezonanta pot varia de la 0,1 Hz pina la mai multe milioana de Hz. Toate organismele vii au tendinta de acumulare de informatii patologice. de acea este intodeuna necesar sa fie distruse numai acele oscilatii care exista la un anumit moment si sunt influentabile. Inrucit informatiile sunt acumulate intr-un mod constant vor apare din nou alte informatii patologic. In consecinta daca o boala se afla in stadiu acut sunt necesare 3-5 sesiuni. Daca dimpotriva boala s-a cronicizat pot fi necesare 15-25 de sedinte de tratament biorezonant.
Spre deosebire de tratamentul prin impusuri electrice metoda de tratament prin frecvente trapeutice create de un cimp electromagnetic are mai multe avantaje: sedintele de terapie se executa fara ca pacientul sa aiba vreo senzatie neplacuta si lucrul cel mai imporatant supradozarea tratamentului este imposibila. Se cunoaste ca spectru de frecventa al preparatelor homeopatice sunt urmatoarele: potentele joase (pina la dilutia D6) au spectrul de pina la 300 Hz, cele medii (D6-D7) au de la 300-1000 Hz, iar potentele inalte (D12-D200) au de la 1000 la 10.000 Hz. In consecinta anumite analogii pot fi stabilite in legatura cu tratamentul pe baza de oscilatii electromagnetice.

“Fenomenologia electromagnetica nu este un epifenomen, un efect “aditional”, rezultat al fenomenelor biochimice, ci se manifesta specific si chiar, uneori, cvasiindependent (nu intodeauna superpozabil celui biochimic cu care este asociat). Organismele vii, ca sisteme deschise, cibernetice, adaptative si informationale, comunica si se autoregleaza prin fenomene biochimice, unele dintre acestea bine cunoscute, dar si prin fenomene electromagnetice, tranziente(descarcari rapide, variabile, impulsuri) abordate sporadic. (Cornelia Guja – Aurele corpurilor interfete cu cosmosul. Ed.Polirom.2000).