Ce ar fi să învățăm să ne dezvoltăm împreună și în cuplu? Am observat că în cuplu ruptura pleacă tocmai de la decepții, de la așteptările pe care le avem de la celălalt și care nu se împlinesc niciodată. Așteptăm de la celălalt să își schimbe atitudinea, caracterul, comportamentul. Majoritatea ființelor umane visează să îl transforme pe celălalt, să schimbe lumea, dar uita un lucru esențial: să se schimbe pe sine.
Nelson Mandela a citat în discursul său un text al unui poet american:
” Frica noastră cea mai adâncă nu e că nu o să fim la înălțime și că vom fi neputincioși,
Frica noastră cea mai adâncă e de a pășit dincolo de limite.
Nu întunericul din noi, ci propria noastră lumină e cea care ne înspăimântă cel mai mult.
Ne întrebăm: Cine sunt eu să fiu strălucitor, radios, talentat și minunat?
Și, de fapt, cine ești tu ca să nu fi așa?
Ești copilul lui Dumnezeu.
Dacă te în frânezi, dacă trăiești fără idealuri, nu faci nimănui niciun serviciu.
Iluminarea Nu înseamnă a te îngrădi, evitând să îi sperii pe ceilalți.
Ne-am născut ca să mărturisim Slavă Domnului din noi,
Care nu aparține doar câtorva aleși: ci se află în fiecare din noi și, pe măsură ce lăsăm propria lumină să strălucească, le deschidem, inconștient, și altora drumul.
Prin eliberarea de propriile temeri, devenim eliberatori și pentru ceilalți. ”

Zi după zi, pot merge pe drumul meu, plin de recunoștință față de viața care trece prin mine și, în momentul întâlnirii cu celălalt, fiind deja unit cu mine însumi, îmi revărs elanul către el.
Astfel, acceptarea iubirii de sine înseamnă, înainte de toate, un angajament față de mine mai degrabă de cât față de celălalt. Această acceptare măi unifică, mă ajută să fiu mai prezent, iar fricile dispar.

Să iubește înseamnă să oferi iubirea ta alesului inimii. Să dai, să dai fără să ții socoteală, nu este asta o bucurie fără seamăn?
E nevoie de doua persoane pentru a păstra vie Flacăra iubirii. Această flacără interioară se întreține în adâncul sufletului. Să o apuc pe drumul care duce către același scop, și să am curajul să mă accept și să mă iubesc așa cum sunt, să îmi descopăr sinele și sa îl respect, toate îmi înlesnesc o relație adevărată cu mine însumi și deschid porțile relației cu celălalt…

În bio psihogenealogie, cuplul e asociere a patru ramuri legate printr un fir roșu. Studiem legăturile care se țes și se destramă, ceea ce se transmite prin cuvinte și prin felul de a gândi, de unde și importanța relației amoroasă intergenerationale.
Vom vedea că această alegere nu e una neutră . Căsătorie sau nu, concubinajul, pactele civile, alegerile amoroase, toate capătă sens în cadrul programului moștenit de la strămoșii noștri. De la cuplul puternic condiționat de amintirile transgenerationale, până la cuplu ce răspunde dorințele conștiente și inconștiente ale părinților, cuplul în mijlocul clanului își are propriile reguli, ritualuri.

Treptat, conștientizarea acestor amintiri transgenerationale și a proiecțiilor parentale înlesnesc dobândirea liberului arbitru… Cunoașterea eliberează și creează distanța necesară pentru a înțelege ceea ce se întâmplă și pentru a nu face din orice o problemă personală….

Problemele sunt moștenite de la strămoșii noștrii sau de la niște proiecții parentale pe care le avem în comun. în timpul unui conflict membrii cuplului reflectă unul în celălalt, în mod inconștient, ca între oglinzi, aceeași rană nevindecată.

Asta nu înseamnă că totul e hotărât pe veci, ci că există o similaritate a datelor, a prenumelor, că există fapte care se tot repetă, iar aceste lucruri nu pot fi contestate.
E ca și cum pe toți membrii unei familii i-ar unii un cod de invizibil, pe care, dacă l-ai înțeles, poți să ieși din supunerea oarbă determinată de necunoaștere.
Provocarea de a descoperi acest cod e o invitație la împăcarea cu sine și la trezirea conștiinței.

Cuplul în psihogenealogie de Mireille și Herve Scala

Va aștept cu drag!
Mirela Vicovan
terapeut terapii holistice
Tel 0733930702